Mi-a dat de gândit o fază întâmplată acum vreo doua zile: mă sună o doamnă (gresind adrisantul, vorba lui Caragiale) și întreabă de un tip pe care îl cunosc. Având în vedere că luase numărul meu dintr-o revistă de publicitate îi zic, mai în glumă, mai în serios:
- Pe E... îl găsiți la 072x.xxx.xxx , la noi puteți suna pentru revizii la mașină, reparații...
La care doamna zice:
- Aaaa, dacă-i gratis venim și mâine !!!
Muahahahahaha, ia să vedem ce-nseamnă asta:
- ori ai nevoie de revizie dar n-o faci până nu dai de mokka, ceea ce-i imposibil deoarece nimeni n-o să-ți ofere consumabilele pe ochi frumoși și-n timp ce aștepți oferta vieții ți se duce motorul de râpă
sau
- n-ai nevoie de revizie, pentru că tocmai ai facut-o, dar dacă-i mokka nu poți refuza așa că mai schimbi odată filtrele și uleiul degeaba.
Măi oameni buni, fiți rezonabili: intr-o economie de piață NU EXISTA MOKKA.
Ceea ce pare să fie mokka se plătește cu vârf și îndesat.
Orice obiect extrem de ieftin prin comparație cu pretul normal e de calitate îndoielnică - e destul să reflectezi la materie primă, manoperă și transport ca să-ți rezulte că pur și simplu NU SE POATE.
OFERTĂ înseamnă o reducere de 5-25%, rareori mai mult, NU face nimeni pomeni. Toate societățile comerciale au cheltuieli, salarii, chirii, materii prime. Opriți-vă o clipă din frenezia ”gratuităților” și întrebați-vă de ce v-ar cadorisi oricare dintre aceste firme cu mai mult de un pix, o brichetă sau altă jucărică promoțională.
În goana după cai verzi pe pereți omitem două lucruri:
- oricât ar fi de ieftin un obiect nu-l cumpăr dacă nu-mi trebuie ca să nu-mi umplu casa cu chestii inutile
- un obiect de calitate durează de 3-5 ori mai mult decât unul ieftin și prost, așa că inmulțiți orice ieftinăciune cu 3 ca să aflați prețul real și-o să constatați că numai ieftin nu e.
De ce prea puțini sunt dispuși să plătească un preț corect pe un obiect/ serviciu de calitate? Între ”mari fițe prea scumpe” și ”tunuri prea ieftine” ar trebui să existe o categorie de mijloc și-n multe cazuri chiar există, necazul e că n-o vrea nimeni, cei cu bani îs prea megalomani pentru un preț decent, ceilalți preferă mult-și-prost.
De ce vreți să perpetuăm la infinit practicile comerciale ”de păcălire” a clientului? Eu refuz să mă prostituez, așa că dacă ceva, orice, costă 100, n-o să-ti spun ca ”face 120 dar... așa, pentru tine, o las la 100”. Nu vreau!
De ce aproape în fiecare român zace ascuns un mic bișnițar care trebuie ”să facă” pe cineva ca să se simtă împlinit și-n acelați timp fobico-paranoic că ceilalți vor ”să-l facă” pe el?
La polul opus se află o situație la care am asistat (n-o să dezvălui unde din motive pe care le veți înțelege imediat):
- am nevoie de X pentru mașina mea - zise clientul
- avem ”aia”- vârf de gamă la 50 de lei, ”ailaltă” la 46 și ceva mai slăbuț la 30 - i s-a răspuns
- hai dom-le că n-are cum să fie numai 50, precis e proastă piesa - se încăpățână clientul
- păi știți, spuse vânzătorul cam încurcat dar pe fază, ar mai fi ceva la 120, dar mi se pare cam scumpă...
- aia e bună - zise clientul mulțumit și cumpără cu 120 piesa de 50... ca oricum aia era cea mai buna și deloc întâmplător cea mai scumpă, dar nu suficient de scumpă pentru fițele clientului.
De ce vreți să fiți maltratați și luați de fraieri dragi consumatori?
De ce ne cereți să recurgem la stratageme de 2 lei?
De ce vă rugați să fiți păcăliți de șmecherii fără scrupule?
De ce?
Nu ești singur pe lume, economia e ca un organism viu: tu lucrezi la fabrica de frigidere, Gigel face pâine, Ionel face pantofi, Ana are frizerie. Tu vrei bani pe frigider, Gigel vrea si el ceva pentru pâine și nici Ionel nu dă pantofii mokka. Dacă tu, Gigel și Ionel nu plătiți prețul corect la frizerie, Ana n-o să aibă destui bani pentru frigider, pentru pâine și pentru pantofi și-o să stea cu mâna întinsă la mokka și reduceri. Așa că în lipsă de clienți tu n-o să-ți iei leafa iar Gigel și Ionel o să lase din preț, o să încasați din ce în ce mai puțin și-o să plătiți așișderea. Ana va fi tot mai săracă și voi o să sărăciți împreună cu ea. Până când? Până o să crape 2-3 dintre voi și-atunci, ducând în cârcă șomerii lăsați pe drumuri de Gigel și Ionel, pe tine și pe Ana, o să plângem toți că-i criză.
